Cum stai cu fericirea?

Ai timp să vorbim?

Am o întrebare ușor prea curajoasă pentru tine- Ce este fericirea?

Tindem să-i atribuim exteriorului toate aplauzele, traversând drumuri fără de sens, mergând fără direcție, călătorind fără scop, deși drumul către ea e atât de simplu și usor de parcurs. Ea vine în valuri. Nu depinde nici de oamenii din jurul tău, nici de validarea lor, depinde doar de gândurile cu care mintea îți este alimentată clipă de clipă.

Sunt o încăpățânată asumată. Fericirea temporară tinde să ne pună mâna la ochi, ascunzând-o pe cea eternă de sinele nostru sub forma unui joc de copii, la vedere, aproape, poate în ultimul loc unde ai căuta,chiar în tine. Alegerea mea e să fiu fericită într-o lume care nu crede în conceptul acesta, ba chiar îi neagă logevitatea. Mara, “EȘTI UN COPIL”, și ce? Visele prind forma de prezent doar dac[ crezi în ele fără îndoială, fără semne de întrebare.

Ești fericit?

Când ai simțit asta ultima dată? E atât de ușor ca viața să-mi fure zâmbete, amețită de ea, mă păcălește și mi se prinde de chip luând formă de surâs. Este nevoie doar de oamenii dragi sufletului meu alături pentru ca inima mea să ia o pauză de la haos și să se bucure fără să ceară voie, fără explicații. Dedic un zâmbet cafelei cu lapte de dimineață, altul melodiei din căști ce-mi furnică pielea, un altul plimbării lungi de la apus. Dedic un zâmbet serilor de teatru după, momentelor în care ajung plansă acasă , îmi scot visele din buzunar, iar în minte poveștile vieții fără de moarte iau forma sufletului meu. Dedic un zâmbet pastelor gătite în grabă, savurate pe canapea la o emisune mai puțin de calitate, dar care mă face să râd cu gura pană la urechi, un altul pentru o carte buna , de care mă bucur în lumina difuză a unei lumânări cu parfum de vanilie și cireșe amare alături de clișeicul ceai negru cu lapte, iar lista poate continua la nesfârșit. Nu îmi pun bucuria doar în lucruri mărețe, o caut recunoscator în bucăți din prezentul meu, construindu-o ca pe un puzzle.

Ce te face fericit?

Daca la întrebarea asta privesti în gol, dacă pentru tine e doar apogeul a ceva, daca nu e parte din prezent, cauta în tine infinitul de motive pentru care te poti numi „norocos”, luând viața pas cu pas, fără așteptări, conștienți de alegerile tale. Când mintea se află în inima, ea este fericită pentru că este acasă. Daca ea părăsește centrul inimii, nefericirea și nemulțumirea se întorc. A trăi în starea aceasta reprezintă o posibilă “normalitate” pentru toți, fără de sfârșit. De ce încearcă mintea să plece spre exterior? Pentru că e cel mai simplu să cazi în cea mai ademenitoare capcană a umanității. Încearcă să vezi viața ca pe un carusel de sentimente, de experiențe, de frumos. Încearcă să vezi rutina de dimineață ca pe ceva distractiv, iar cele mai mici și mai lumești lucruri să-ți devină simple bucurii. Când vei începe să trăiești cu adevărat, vei aștepta cu nerăbdare fiecare zi.


Sunt o încăpățânată, iubesc sa iubesc simplu și copilăros, iubesc să traiesc ghidată de intuiție, iubesc sa zambesc fără de motiv, iubesc să visez fără de limitele imaginației…deci o porție dublă de fericire pentru mine, te rog!

Ție pe unde-ți mai umblă inima, cititorule?

Foto arhivă personală și https://www.pinterest.com/

𝕮u inocența specifică mie, dar și cu maturitatea omului ce a început să capete experiență, îmi voi lăsa gândurile aici. Datorită oamenilor din jurul meu, am avut curajul să urmez acest drum și chiar dacă primul pas este mai greu, nu vom atinge niciodată orizontul fără sa fi încercat zborul.
Articole create 10

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus